Cand ai senzatia ca nu poti duce mai mult de atat..atunci se intampla...si te lasa fara rasuflare..fara replica..mut in fata intamplarilor. Dupa toate astea, haosul, debusolarea, miile de drumuri care ti se deschid in fata fara a sti ce sa alegi, o libertate bolnavicioasa care nu face decat sa te oboseasca, teama de a lua o pauza, fantomele trecutului, angoasa gandului "ce ar fi fost daca", pana cand nu mai poti respira...te sufoci...incerci sa respiri.....nu iti iese...inca odata....aer....aer.......nu merge....te inneci...ametesti...nu ai aer...cazi....doare....izbitura te nauceste....te sufoci in continuare....nu exista aer.....orice...orice ....numai aer sa fie....dar nu e...un tiuit iti amuteste auzul.....e liniste...atat de liniste incat tiuitul te scoate din mintzi...ca si cand lumea ar fi numai a lui...el...TIUITUL care domneste peste tot si toate!
Nimic din ce a fost nu mai e, esti deviat de la toate, ca un nou nascut, trebuie sa iei totul de la zero si sa construiesti....te apuca o usoara enrvare...intrebare de ce eu?? sau de ce mie???...ca atunci cand ai pirdut ultimul nivel la un joc, si tre sa o iei de la zero...te apuca toti nervii.....reset nu ai cum sa dai....si ce ramane???? Lupta...cu tine insati, cu fantomele, cu frica, cu amintirile, cu oboseala...dar mai presus de toate...lupta cu tituitul......acel tziuit care nu face sa iti aminteasca de linistea care te inconjoara....si asa...mai trece o zi, si inca o zi pana cand ajungi sa realizezi ca te-a cuprins...si nu te mai lasa.....singuratatea....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
"So now, alone or not, you've got a walk ahead. Thing to remember is if we're all alone, then we're all together in that too."
Trimiteți un comentariu